Omul nostru era foarte bun si sincer si ajutator cu toata lumea , chiar daca lumea nu era . Intr-o zi pe cand omul statea si medita uitandu-se la infinitul verde al naturii, auzi un parait slab de porumbel si se duse sa vada ce se intamplase .
Ajuns la locul unde era porumbelul il vazuse si i se facu mila de el vazandu-l ranit si necajit , si se hotari sa-l ia in casa si sa-l ingrijesca.Timpul trecea si omul nostru ingrijea cu drag de porumbel si statea treaz ca sa il vegheze . Intr-o zi, porumbelul isi revenise cu totul si omul se facuse foarte fericit , prinsese mult drag de porumbel , cosiderandu-l foarte important .
Intr-o zi luminoasa si calda omul se trezi si indreptandu-se spre locul unde l-a lasat pe porumbel , vazu ca porumbelul disparuse si se intrista gandindu-se la cate facuse pentru porumbel si neintelegand de ce plecase fara sa-si ia ramas bun . In urmatorul minut vazu porumbelul cum se indrepta spre casa si vazandu-l i se lumina fata dar porumbelul nu era singur, ci cu un intreg card de porumbei dupa el .
Erau mai multi de 100 si cand se apropie de casa il atacara pe om fara mila ,inclusiv porumbelul ingrijit de el . Omul nostru inainte sa cada jos de durere se gandi cu ce a gresit si de ce porumbelul pe care l-a ingrijit cu mult drag, la atacat cu atata rautate .
Intr-un final omul muri cu o mare durere in suflet iar porumbelul pleca cu cardul sau fara sa se uite nici macar o clipa inapoi ca sa vada ce a facut omului care i-a salvat viata.
