O noapte intreaga statusem singur in
camera si contemplasem tavanul. Privind
cu intensitate un punct fix din tavan,
vedeam la un moment dat cum punctul se
lateste, ocupand intreg spatiul marginit de
cei patru pereti. Observam totodata ca
tavanul si peretii deveneau rotunzi. De
multe ori, ma trezeam privind fix o
fereastra, apoi imi dezlipeam privirea de
acolo si fixam zidul de-alaturi. Fereastra "se
muta" pe zid, ca pe tot ce se afla dincolo
de ea. Privirea mea o desprindea de la
locul ei, o decupa din perete si o transfera
in plafon. Vedeam nu numai sticla ferestrei,
ci si copacul aflat in spatele ei si cerul ce
se vedea dincolo de ea.
Repetam apoi experienta invers:
priveam o anumita portiune din tavan (un
dreptunghi) si priveam apoi fereastra. In
locul ei vedeam acum un dreptunghi gri, cu
un bec in centru. Am cautat sa amplific
experimentul, "rasadind" mai intai fereastra
in planseu, ca apoi s-o iau de acolo si s-o
mut pe unul din pereti. Dupa mai multe
incercari, experimentul mi-a reusit. Am
putut sa mut fereastra mai intai in
plafon, s-o mentin un timp acolo,
contempland peisajul ce se afla dincolo de
ea, apoi s-o deplasez lent pe peretele din
stanga mea. Am stat intins in pat si am
privit mult timp fereastra, am avut chiar
intentia sa ma ridic de la locul meu si sa ma
duc s-o deschid, dar mi-a fost teama ca nu
cumva fereastra intr-adevar sa se
deschida. As mai putea spune ca mi-a fost
teama atat de iluzia sa nu fie altceva decat
realitate. Si poate ca era deja realitate si
nimic altceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu